Articles

reactivitatea celulară la diferite silice

interacțiunea dintre structurile minerale și ființele vii atrage din ce în ce mai mult interesul cercetării. Formarea scheletelor, geomicrobiologia, studiul originii vieții, biologia solului, biologia Bentos, bolile umane și mamifere generate de inhalarea prafului și a Biomaterialelor sunt câteva exemple de domenii științifice în care subiectul are o relevanță. În acest capitol ne concentrăm asupra reactivității celulare la rocile silicioase și la diferitele forme de dioxid de siliciu, în special. Exemplele raportate aici analizează cu atenție modul în care astfel de minerale pot afecta puternic diferite ființe vii, de la cele simple la oameni. Conceptul de biomineralogie este explicat, concentrându-se pe efectele rocilor asupra creșterii și dezvoltării celulare. Acțiunea toxică a dioxidului de siliciu în plămânii mamiferelor este cea mai veche dovadă a bioactivității silice cristaline. Mai recent, am putut demonstra că silica cristalină are un impact profund asupra biologiei celulare în întregul regn animal. Unul dintre cele mai ilustrative studii de caz este buretele marin Chondrosia reniformis, care are capacitatea uimitoare de a încorpora și grava silice cristalină care eliberează silicați dizolvați în mediu. Această acțiune specifică și selectivă se datorează reacției chimice a acidului ascorbic cu suprafețele de cuarț. O consecință a acestui fapt este creșterea producției de colagen. Descoperirea acestui mecanism a deschis ușa unei noi înțelegeri a toxicității silicei pentru celulele animale și, în special, pentru celulele mamiferelor. Prezența siliciului în apa de mare și substraturi afectează, de asemenea, procese precum așezarea larvelor și creșterea diatomeelor. Următoarele secțiuni analizează toate aceste aspecte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.